Am fost la Joaquin Cortés


Eram în maşină, noaptea…plecam din Madrid. Ne aştepta un drum foarte lung. M-am aşezat în spate şi priveam luminile care păzeau oraşul.

La radio era flamenco. Am spus cu voce tare că mie îmi place. Se auzea doar o chitară şi o voce care cânta durere.



“Ce-ţi place ţie zdrăngăneala asta?” Îmi place.

Apoi am primit un cd: “Pa saber de flamenco”.

Joaquin m-a cucerit în această seară, este un artist desăvârşit. Îmi plac mişcările mâinilor când dansează. Sunt ca o poveste.

Dansează excepţional la aproape 40 de ani. Trupa lui de gitanos mi-a adus aminte de Camela şi de Isabel Pantoja. O atmosferă splendidă.

În dansul cu haina se regăseau mişcările unui torrero iar los gitanos ţipau mira, mira y ole! anticipând intensitatea dansului. Era intens cu adevărat, un roşu intens.

Se dăruia cu atâta pasiune dansului…emana pasiune, roşu, foc.

Fetele din sală, la un moment dat au început să ţipe “desnudate!” .

Joaquin a dedicat spectacolul celei mai importante femei din viaţa lui, mama.

Cred că nu voi mai rata nicio apariţie a lui Joaquin în România.